Restaurantele Restocracy cu bucatarie frantuzeasca

Ord. dupa

Cel mai bun restaurant din Bucuresti la momentul la care scriu Sunt...

11660 vizite

Restaurantul galerie de arta contemporana Mi s-a reprosat ca am sub...

3268 vizite

Marea bucatarie frantuzeasca fina traditionala adaugita cu rosii crude...

2525 vizite

Cum mananca francezii Ici et La s-a mutat din casa aceea oribil a...

1272 vizite

Ei poftim! Unul dintre cele mai bune restaurante din Bucuresti e in Mi...

2197 vizite

Sunt sigur ca au un servicu foarte bun si ca ciudatul peste care am da...

505 vizite
Afiseaza
vizualizari

Cel mai bun restaurant din Bucuresti la momentul la care scriu

Sunt convins ca Le Bistrot Francais e cel mai bun restaurant din Bucuresti in acest moment, si, aproape sigur, si din toata Romania. E cel mai bun restaurant frantuzesc si, pe cale de consecinta, si cel mai bun dintre toate. Fiindca, atunci cand este vorba despre mancare fina, La Grande Cuisine e cea mai buna, si cele care isi fac acum loc (Fusion, Nouvelle Cuisine, Moleculara etc.) tot pe tehnicile de baza ale lui Haute Cuisine se bazeaza.

Poate ca nu am mancat eu chiar la toate restaurantele cu bucatarie fina din Bucuresti, insa am destui prieteni si cunoscuti care mananca acolo in fiecare zi si, daca ar exista ceva mai bun decat Le Bistrot francais, sigur mi-ar fi trimis si mie o notificare.

Nu am fost la Le Bistrot Francais de cand s-au mutat cativa metri mai incolo, acum nu mult timp, din Episcopiei, chiar in stanga Atheneului, vizavi de casa de bilete, pe Nicolae Golescu, in spatele acestuia.

Acum am fost cu La Chaine des Rotisseurs, ceea ce inseamna ca am avut un meniu pregatit dinainte, cu tot ce au ei mai bun, pentru cei mai pretentiosi clienti , asa cum se intampla de fiecare data cand La Chaine isi anunta vizita intr-un restaurant. Insa, pentru moment, nu am motiv sa cred ca mancarea de zi cu zi de la Le Bistrot Francais ar fi altfel.

Si da, am spus de fiecare data cand am avut ocazia, si am si scris asta cu litere mari aici, pe site, ca evaluarile Restocracy arata mai degraba cat de bun pot sa fie un chef si restaurantul lui, daca vor si daca isi pun toata mintea si stiinta la treaba. Fiindca se intmpla uneori ca evaluarile de aici, de pe site, sa fie puse dupa ce vreun patron sau chef ma invita la ei la masa si imi dau ce au ei mai bun. Sigur, restaurantele serioase au aceeasi mancare oricand, si cand mananca patronul cu un invitat, si cand intra un client cu pantaloni scurti si sandale pe usa. Din acest punct d evederea, unele restaurante neserioase ar putea sa fie avantajate pe Restocracy… 🙁

Le Bistrot Francais a fost multi ani la parterul unui bloc vechi, unde prima data a fost La Taifas, apoi Bistro Atheneu. Au lasat un restaurant de sushi in locul lui si s-au mutat putin mai in spate, in foarte frumoasa si impozanta vila in care a fost inainte Grand Cafe Galleron, fata in fata cu Chocolat si langa Caju-ul lui Joseph Hadad.

Vila a fost renovata, cam in graba si cu economie, dupa parerea mea, au dat cu var si peste capiteluri si stucaturi, insa arata foarte bine si asa. E un stil clasic de la un capat la celalalt, aristocratic, cu tablouri scumpe, mobilier si decoruri masiva, de calitate. Au trei sali la parter, una in separeu, cu o singura masa rotunda. Mai are si un salon privat, num ai pentru invitatii patronului (Cristi Preotu, cel care are Le Manoir, cunoscut mai mult prin unul dintre brandurile pe care le reprezinta, Comtessed du Barry), foarte special si de efect.

In fata au un simulacru de gradina, in care au pus cateva mese pe post de terasa. Noroc de copacul batran si de ce se vede in jur, ca sa mai recupereze ce se poate salva.

Le Bistrot Francais nu e un bistrou, cum ar putea crede unii care nu au fost acolo, nici macar o brasserie, care e cu un nivel peste bistrot, in gastronomia franceaza, ci e un restaurant, si chiar un restaurant gastronomique, nivelul cel mai de sus in clasificarea francezilor. Adica au bucatarie fina, La Haute Cuisine Francaise. Au un chef tanar, chiar foarte tanar, are 32 de ani. E foarte talentat cheful de la Le Bistrot Francais, fara indoiala, insa sunt convins si ca a pus serios mana pe carte, fiindca e aprape imposibil sa faci Grande Cuisine doar lucrand langa marii bucatari, tragand cu ochiul si furand meseria de la ei. Adica asa cum cred aproape toti bucatarii de la noi…

Si mi-a mai placut de el ca a ramas (inca) la Grande Cuisine clasica, nu a sarit direct la Creative, Nouvelle Cuisine, Moleculaire sau altele de acest fel. Asta ma face sa cred ca e foarte serios si ca ar trebui sa aiba multa grija de el Cristi Preotu.

Dar sa va spun ce am avut in meniul pregatir special pentru umblatii prin lume din La Chaine des Rotisseurs: Amuse Bouche, Champagne Bollinger Special CuvĂ©e, AĂż, Champagne, Franta; Tartar de scoici Saint-Jacques, spuma, anghila si condiment yuzu, cu Mercurey Premier CruMonopole La Mission, Chateau Chamirey 2014, Bourgogne, Franta; Carpaccio de vitel cu ulei de nuci, spuma de hrean, baton provensal cu rozmarin si pickles, cu ChĂąteau Miraval RosĂ© 2015, Provence, Franta; Cod in crusta de nuci, spuma, chipsuri de pastarnac, galbiori si condimente de gutuie, cu Maranges Premier Cru, Joseph Drouhin 2013, Bourgogne, Franta; File de vitel de Corezze, sparanghel in strat fin de ComtĂ©, crema de anghinare si sos amaretto cu Barbaresco Bordini, La Spinetta 2011, Piemonte, Italia; Iar la sfarsit, Ciocolata: spumoasa, cremoasa, crocanta, inghetata de arahide cu sare afumata si piment d’espelette cu XimĂ©nez-Spinola Old Harvest, Pedro Ximenez 2014, Andaluzia, Spania, de exceptie.

Totul a fost foarte bun, si nu numai eu am spus asta. Poate ca veau-lui i-ar fi stat mai bine mai putin facut, insa e nesemnificativ in tot contextul. Asta cu atat mai mult cu cat nu a folosit deloc trufele in seara aceea! Si am mai gasit niste lucruri foarte bune la ei. In drum spre alte incaperi am am gasit un borcan cu niste mini madeleine si cu macarons. Am luat cate una, asa de curiozitate. Apoi am mai infulecat cate cinci sau sase din fiecare…

Si daca ar trebui sa spun neaparat si ceva ce nu mi-a placut, a fost excesul de spuma (cu bule, pe post de decor, nu crema). Poate ca ar fi bine sa stie cheful de la Le Bistrot Francais ca multi nu suporta aceasta spuma in farfurie, nici macar sa o vada, daramite sa mai si guste din ea. Eu ma numar printre ei. Si sunt oameni care dau farfuria inapoi cand vad spuma. Ar fi pacat sa aflu ca stia asta, insa ca nu-i pasa…

Serviciul a fost bun, rapid si eficient la Le Bistrot Francais, insa cu un chelner (care parea sa fie sef de sala, totusi, sau chiar sef de restaurant) care a facut un teatru deplasat, foarte emfatic si nenatural. Numai el vorbea cu clientii, de fapt, ceilalti pareau inexistenti, nici macar nu se uitau la noi, ca sa nu mai zic de vreun zambet, ceva…

Preturile sunt mari la Le Bistrot Francais, e al doilea cel mai scump restaurant din Bucuresti, dupa Prime de la Radission. Insa o masa in doi la ei, cu un vin pe masura, te poate costa sub 200€, ceea ce ii mentine in zona normalitatii si a rezonabilului.

Le Bistrot Francais e, deci, cel mai bun restaurant din Bucuresti in momentul in care scriu asta. Daca ma insel si nu sunt eu suficient informat, inca si mai bine, chiar as vrea sa fie mai multe restaurante cu Grande Cuisine in Bucuresti, chiar daca nu am aflat inca despre ele. Cred ca va ramane mult timp in somptuoasa vila din spatele Atheneului si ca isi va mentine nivelul, cel putin atata vreme cat va reusi sa-l tina pe tanarul chef. (GB – aprilie 2017)


Le Bistrot Francais

  • Robert Furman :

    Decorul alterat de renovare. Locul arata mult mai bine pe vremea Grand Cafe Galleron.

  • Misu :

    Doar nota 8 la meniul de vinuri (de vazut si pahare/serviciul de somelarie) – poate ar fi in viitor un criteriu de luat in calcul. Nimic spectaculos, nume uzuale, chiar banale, teama de inovatie si etichete de nisa.

  • Adresa de email nu va fi publicata.

    Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.