Madame Pogany

De ce sa-l umilesti pe mancatorul de meniu al zilei?

Abia acum, in noiembrie, cei de la Madame Pogany au reusit sa faca schimbarea pe care o anuntasem pentru septembrie. Au adus un chef nou, pe Ionut Gagiu, talentat si muncitor, din cate am vazut, au schimbat meniul complet si au reusit un salt de peste 100 de locuri in Lista Restocracy, ajungand in prima treime in topul restaurantelor din Bucuresti in momentul in care scriu.

Nu am remarcat vreo schimbare in amenajare. Nici nu am notat detaliile ca sa pot urmari diferentele, e drept, dar nu acolo era problema lui Madame Pogany. Ambianta e cea descrisa la vizita anterioara, nu mai revin decat cu mentiunea ca le-as fi pus o nota mai mare daca nu ar fi avut o muzica atat de stridenta si de violenta incat sa-l deranjeze chiar si pe Mircea, impasibilul meu prieten cu care am luat masa la Madame Pogany, si daca mesele nu ar fi fost mult prea mici. Chiar am vrut sa inregistrez o secventa cu rockul, sau ce o fi fost acela, ca sa fie mai elocventa descrierea, insa toate difuzoarele sunt pe tavan, asa ca am renuntat. Pentru moment…

Nu e fine dining la Madame Pogany, nici nu cred ca si-au propus asta, insa noul meniu si, mai ales, ce am gasit in farfurie, ne-au facut sa-i punem si pe ei in lista restaurantelor cu bucatarii fine din Bucuresti.

Au pastrat si un meniu al zilei pentru cei mai zgarciti, meniu cu mancare banala, ceea ce cred ca e o mare… (citeste tot) (GB – noiembrie 2017)

Vor face niste schimbari majore in septembrie. Pana atunci e o cantina buna, dar nu prea mult in plus.

Cred ca Madame Pogany a fost primul restaurant care a impus in Bucuresti conceptul de „bucatarie urbana”, si l-a si pus pe firma, ca facand parte integranta din nume, practic.

Bucataria urbana e bucataria din afara restaurantelor, o bucatarie comuna, insa creativa, a celor care gatesc acasa ori la prieteni, cu diferite ocazii, dar care se straduiesc de fiecare data sa faca ceva bun, putin special, incearca tot felul de retete de pe Internet, sau pur si simplu le inventeaza singuri. E bucataria clasei de mijloc, partea ei mai de sus, daca e sa facem o segmentare la segmentare, a oamnenilor tineri, inventivi, dornici de noutate, care au si resursele pentru astfel de incercari.

Conceptul e la moda si se raspandeste repede, mai ales in cazul micilor bistrouri in care patronul e si chef, sau le cei care s-au saturat de alte joburi, au lasat totul la o parte si s-au apucat de gatit, din pasiune. Pentru ca da, „firul rosu” in toate aceste demersuri e pasiunea, un concept care se vinde, si care vinde foarte bine daca e expus ostentativ, cu un marketing profesionist.

Madame Pogany ocupa cea mai mare parte a unui parter jos (aproape demisol) al unei foarte mari cladiri de birouri din Piata Floreasca. Au avut planuri mari cand l-au conceput: sa fie restaurant la parnz si seara devreme, si apoi sa se transforme in club mai spre noapte.

E interesanta amenajarea la Madame Pogany, e minimalista, stilul industrial la moda, cu peretii nefinisati, direct betonul din constructie si instalatiile aferente. Penumbra, unii il gasesc cam sumbru, rece, nu foarte primitor. Au o terasa ingusta si lunga, pe toata lunginea cladirii. Primavara si toamna arata bine, in general, insa vara, cand trag copertinele, e prea intunecoasa.

Meniul e de bucatarie urbana la Madame Pogany, dupa cum am spus. A fost ceva mai creativ la inceput, cand l-au deschis. Aveau si multi clienti, de multe ori l-am vazut plin. Insa apoi au aparut multe alte restaurante in Piata Floreasca, si clientii au inceput sa se imparta intre acestea, asa ca Madame Pogany s-a mai golit, iar meniurile creative nu prea au mai putut sa fie sustinute.

Nu scriu mai multe acum despre Madame Pogany, mi-au spus ca vor fi schimbari masive acolo, pana incepe toamna, si in amenajare si, mai ales, inmeniu si in conceptul culinar. Da, si eu cred ca e nevoie, e mult prea mare spatiul la Madame Pogany ca sa ramana viabil daca nu vin cu ceva care sa-i diferentieze clar de numeroasa concurenta din jur. Pana atunci, insa, Madame Pogany ramane un fel de cantina pentru numerosii corporatisti din zona, la pranz, si un club nu foarte plin seara.

Am pus Madame Pogany in Lista Restocracy cu cele mai bune restaurante din Bucuresti pentru ca suntem la inceput, si litsa nu e completa, insa nu cred ca va ramane prea mult aici, pe masura ce intra alte restaurante mari in Lista si cele din partea ei de jos vor trebui sa iasa, unul cate unul, daca nu vor gasi formula castigatoare cu marile schimbari din toamna… (GB – iunie 2017)

https://www.facebook.com/Restocracy/videos/478617805902849/

Calea Floreasca si Piata Floreasca, Putul lui Zamfir si Banu Antonache; multe restaurante: Madame Pogany, Yoshi, Fitto Cafe, EMTE, Pizza Due Amici, Fish House, Tasting Room, Chefs Experience, Chicineta, Cava, Vacamuuu, E3, Trattoria Il Calcio, CAU, Springtime, cafenealele Rendez-Vous si C-O Fi Factory, Bistromar, Bun si tot, Atypic, Le Vivier, Mozzafiato, Pasterra, La Bottega del Tartufo, Grano si multe altele..

Piata Floreasca

Agora Floreasca

In Piata Floreasca…