Restocracy

Marea casa din celebrul bulevard al Primaverii, cu spectaculoasa lui gradina, si-a facut o intrare triumfala in lumea buna a restaurantelor bucurestene in vara lui 2017. Cand niste oameni cu nume straine au deschis La Estancia, un restaurant cu fripturi si cu alte mancaruri din indepartatul Uruguay. Triumful a scazut repede, si in 2018 La Rambla a incercat o resuscitare, localul schimbandu-si numele in La Estancia by La Rambla. Si meniul, in consecinta.

Nu a mers nici aceasta, iar in noiembrie am avut surpriza sa vad Bocca scris pe casa, cu aceleasi litere si culori pe care le stiam din Cartierul Francez. Si da, intr-adevar, se pare ca cei doi asociati care au avut restaurantul Bocca s-au despartit, cel din nord schimband placuta in Il Capo, iar celalalt venind cu numele Bocca si punandu-l pe impunatoarea vila din Primaverii. Care vila e gard in gard cu Buongiorno si vizavi de City Grill ale lui Dragos Petrescu.

La Estancia a fost un restaurant foarte bine amenajat, si saloanele si gradina. Am scris cu multa admiratie despre ele, la vremea aceea. In februarie, cand am ajuns eu, nu am vazut mare lucru schimbat fata de ce stiam. Insa degradarea se vedea cu usurinta daca te uitai cu putina atentie: o usa rupta in interior, dezordine pe terasa si pe sus, la etaj. Era evident ca noul proprietar nu a facut vreo investitie cat de cat semnificativa acolo. A luat totul asa cum era, a pus niste decoruri neinspirate facute din sticle goale si alte cateva maruntisuri, si i-a dat drumul.

Meniul de la Bocca e destul de rudimentar, niste feluri simple italienesti si cate ceva ce aduce mai degraba spre bucataria urbana, cum ar fi ciorba de fasole, piept de pui la gratar, frigarui… Mancarea a fost comuna, obisnuita, ca la multe restaurante foarte indepartate de casele bogatilor Bucurestiului. Preturile destul de mari pentru o asemenea mancare.

Chelnerita a fost placuta si destoinica, mi-a adus foarte repede mancarea, probabil si pentru ca eram singurul client din marele restaurant.

Nu stiu daca Bocca chiar si-a propus de la inceput sa devina un fel de cantina a saracilor bogatului cartier, sa traiasca de pe o zi pe alta din meniuri ieftine de pranz cu ciorba de vacuta si pulpe de pui la cuptor cu piure si varza murata, sau asa s-a nimerit sa fie. Daca da, le aduc aminte ca acolo sunt cele mai mari chirii din oras, si aproape sigur si din toata Romania… (GB – februarie 2019)