Zestrea de la Amalgam a Domnului Consulea pentru cele doua fete ale sale
Bucataria romaneasca e in plina efervescenta creativa de reinventare, iar domnul Alexandru Consulea a fost mereu in primele randuri. Nu numai ca nu da semne de oboseala, ci dimpotriva, vine mereu cu idei noi. Si le mai si pune in practica…
De cateva zile a deschis un nou restaurant in care are tot ce-i trebuie ca sa experimenteze contributiile sale la Noua Bucatarie Urbana Romaneasca. Daca la Zexe a readus la viata Vechea Bucatarie Boiereasca, dupa retetele de pe vremuri, la Amalgam creeaza el o mare parte din retete. Nu e o bucatarie fina, cu tehnicile Haute Cuisine, insa e o bucatarie creativa si foarte dinamica. Cu ceva efort patriotic, o poti considera o bucatarie etnica, pentru ca Domnul Consulea se straduie sa foloseasca la maximum produsele si ingredientele crescute la noi, chiar daca trebuie sa bata un drum lung pentru a ajuge la ele. Spre diferenta de cele mai multe restaurante “traditionale romanesti”, in care singura traditie care a mai ramas sa fie respectata cu sfintenie e oprirea la primul supermarket iesit in cale.
Acest Amalgam e un restaurant mijlociu spre mic. Ar fi fost mediu ca intindere daca Domnul Consulea nu s-ar fi gandit sa sporeasca zestrea pentru cele doua fete ale sale, dandu-le fiecareia cate o bucatica din Amalgam: coltul de la strada mezinei, ca sa-si faca acolo o florarie Zexe, si o cofetarie Anei, cea mai marisoara si cu aplecare catre gastronomie, in bucata de la intrare.
Localul arata bine, dar nu cine stie ce. Chiar si niste arhitecti foarte talentati cum sunt cei angajati de Domnul Consulea nu au putut scoate mai mult din parterul comercial al noii cladiri de birouri din Charles de Gaulle. Unde au fost cei de la Gallo Nero inainte, vreme de cativa ani.
Noua Bucatarie Urbana Romaneasca
La Amalgam gasiti pe unul dintre cei mai reprezentativi si avizati creatori de bucatarie, Noua Bucatarie Urbana Romaneasca. Meniul e mediu ca lungime, nici prea sarac, nici atat de lung incat sa ridici din sprancene. O parte dintre mancaruri sunt cele cunoscute, carora Domnul Consulea le-a mai adaugat cate o idee personala, a inversat niste ingrediente intre ele, si a iesit ceva foarte bun. Altele sunt inventate cu totul, chiar daca nu le-a dat nume noi si sofisticate, uneori caraghioase de-a binelea, cum e moda acum in restaurantele care vor sa iasa in evidenta cu orice pret. A vrut sa faca ceva nou, si a avut ambitia ca niciunul dintre felurile de mancare de la Zexe sa nu apara si in meniul de la Amalgam. I-a iesit bine.
O parte interesanta a meniului e cea cu pite. Cu pizza, adica, dar scrise cu “ț”, pentru ca Domnul Consulea a demonstrat documentar ca pița se facea in Romania si acum aproape o suta de ani, si era considerata o mancare romaneasca, printre celelalte. Asa ca la Amalgam gasesti niste pițe interesante. Cele cu piept de rata si cu urda, in special, au fost surprinzator de bune, dar si celelalte in egala masura, cu denumiri sugestive.
Noi am mancat mult…
pana nu am mai reusit sa ne ridicam de pe scaune. Am trecut aproape prin tot meniul, Daca aruncati o privire pe pagina alaturata, si pe poze si pe lista cu ce am mancat, veti intelege mai bine de ce. Toate au fost bune, fara o singura exceptie. De tinut minte mamaliga destructurata, saramura picanta de creveti si crevetii oltenesti cu praz. Pastele cu branza de burduf si unt de capra, excelente. Storceagul de morun si supa crema de porumb, indeosebi. Snitelul de cerb lopatar si cea mai gustoasa ceafa de Mangalita de care imi aduc aminte, porumbelul. Despre hamburgerul vegetarian nu a ghicit nimeni ca nu are carne in el, ne ziseseram ca l-au alintat doar astfel cand i-am vazut denunirea in meniu. Si nici paine nu are. Deserturile fara numar, luate direct din galantarul Anei de la intrare…
Preturile sunt marisoare, insa raportul calitate – pret se tine bine, mai ales pentru cea mai scumpa zona a Bucurestiului. Clienti multi, restaurantul plin inca din prima zi.
Domnul Consulea e restaurator si creator de bucatarie. Amalgam, sau Amalgam Zexe Concept pe numele lui intreg, isi propune sa devina laboratorul central din Bucuresti pentru Noua Bucatarie Urbana Romaneasca, si are toate sansele sa isi castige si sa consolideze acest statut. (GB – noiembrie 2019)
Pret mediu pe meniu: 155 lei (33 lei antreurile, 64 lei felurile principale)
Portii: medii
Cele mai bune feluri: Pița cu piept de rata
Criteriul
Nov-2019
Mancare
9.60
Specifica bucatariei
10
Vita
9
Peste
9.5
Legume
Paste
Sosuri
Originalitate
10
Prezentare
9.5
Servicii
9.00
Rapiditate
9
Contact
9
Atentie la detalii
9
Ambianta
8.33
Exterior
9
Interior
8
Gradina
8
Bonusul evaluatorului
9.5
Nota finala
9.21
Domnul Alexandru Consulea construieste la noul sau restaurant Amalgam, de la Piata Charles de Gaulle, Noua Bucatarie Urbana Romaneasca , o bucatarie creativa care foloseste produse si ingrediente preponderent romanesti. Lady chef si experimentator sef este doamna Tanta Necula. Mancarurile pregatite de dansul la Amalgam sunt diferite de cele de la restaurantele lui Zexe, unde cauta sa recupereze vechile retete ale Bucatariei Romanesti Boieresti, in mare parte uitate. Si-a propus ca niciunul dintre felurile de mancare de la Zexe sa nu apara la Amalgam, si invers.
Am fost invitati sa incercam Noua Bucatarie Urbana Romaneasca a domnului Alexandru Consulea, in ceea ce a devenit una dintre cinele memorabile la care am luat parte, cu cele mai bune deserturi, dintre cele facute de Ana Consulea, fiica domnului Consulea, si cu cele mai bune vinuri, printre altele.
Mai jos enumar ce am mancat la Amalgam, cu mentiunea ca or mai fi fost si alte feluri de care nu-mi aduc aminte acum…
Pastă de năut cu chimen și semințe de dovleac
Vinete cu spumă din mămăligă destructurată
Icre de știuca și caviar de somon
Pate de ficat de pasărecu cognac și nucșoară
Jumări de rață prăjite în propria grăsime
Saramura de creveți ușor picantă
Paste cu brânza de burduf și unt de capră
Borș de măruntaie cu gâți
Ciorbă cu perișoare din mangaliță
Storceag de morun
Supă cremă de porumb
File de morun
Creveți oltenești de captură cu praz, usturoi roz și sos de vin
Tocanita cu sos de apa nu avea ce cauta la Zahanaua Zexe
Zahanaua Zexe e in continuare cel mai bun restaurant cu bucatarie romaneasca din Bucuresti, dar tocanita aceea cu sos de apa nu cred ca avea ce cauta in meniul lor, si cu atat mai putin in recomandarile chelnerului la intrebarea fireasca, de altfel: “Care e cea mai buna mancare pe care o aveti astazi?”. Nici mamaliga reincalzita nu cred ca a fost cea mai buna recomandare. Ciorba de burta, insa, a fost foarte buna.
Oare ce nevoie or fi avut ei sa puna in meniu o mancare pe care o poate face orice restaurant de cartier??? In rest, Zahanaua Zexe e acelasi restaurant foarte frumos amenajat, cu fete de masa albe impecabile. De cand cu designul industrial si cu stilul minimalist peste tot, constat ca am cam inceput sa le duc dorul… (GB – noiembrie 2018)
Cea mai buna mancare romaneasca boiereasca din Bucuresti.
Scriu acum despre amandoua Zahanalele Zexe, cea din Icoanei si cea de la Statuia Aviatorilor, pentru ca asa par sa fi fost concepute, sa fie la fel, cu acelasi concept, meniu si tip de servicii. Domnul Alexandru Consulea, patronul si cel care a conceput totul, le numeste Zahanaua Gastronomica Zexe, urmat de cate un identificator legat de adresa.
Daca imi aduc eu bine aminte, primul Zexe a fost pe Mihai Eminescu, langa Teatrul Metropolis, intr-o casa la care se ajungea printr-o alee foarte lunga si ingusta. Apoi s-a mutat pe o strada alaturata, pe Icoanei, pe unde era Piata galati inainte, sa fie vreo zece ani de atunci, daca nu si mai bine. Inainte a fost un restaurant italienesc acolo, Garibaldi, tinut de un italian mucalit, care a avut o oarecare perioada de glorie, dupa care nu stiu ce s-a intamplat de a luat-o in jos.
Domnul Consulea e un fel de filosof al gastronomiei romanesti, al celei boieresti, vechi, in parte uitata, pe care vrea sa o aduca din nou in restaurantele si in farfuriile romanilor. Ca si doamna Aurora Nicolau (Kera Calita) de la Jaristea, Alexandru Consulea si-a asumat un rol de lider al unei comunitati de patrioti pasionati de gastronomia romaneasca. A infiintat si o asociatie, cauta carti si documente vechi despre mancare, dezbate subiectele in discutii lungi cu alti filosofi si ganditori in ale mancatului bine in fata unor mese pline si a multor pahare de vin, pana noaptea tarziu, sintetizeaza, trage concluzii, experimenteaza fara incetare. Si, ca orice roman responsabil si gospodar, si-a facut propria fabricuta de carnuri si mezeluri, cu afumatorile lui, isi cauta si alege singur furnizorii, umbla prin tara dupa ei. Si diferenta se vede in farfurie.
Sunt foarte multe restaurante „cu specific romanesc” in Bucuresti, cum e si normal sa fie. Aproape toate, insa, aleg calea cea mai comoda, cu rudimentarul meniu „traditional romanesc”, zacusca – mici – sarmale – tochitura. Doar cateva s-au pus pe treaba si au facut meniuri mai sofisticate, cu lucruri pe care nu le gasesc de-a gata la Metro, semipreparate, ci pe care trebuie sa le faca ei in bucatarie – si asta daca isi bat capul sa caute retetele uitate si sa faca incercari peste incercari pana le iese bine.
Si dintre acestea putine, atatea cate sunt, Zexe pare sa fie cel mai bun, din cate stiu eu, si asta de multi ani incoace.
Meniul de la cele doua Zahanale Gastronomice Zexe, cea din Icoanei si cea din strada Sofia, de langa biserica Sacre Coeur, sunt identice si domnul Consulea forteaza ideea ca si mancarea e la fel. Eu am mancat de multe ori in fiecare dintre ele si nu mi s-a parut ca e la fel, oricat de nemultumit va fi domnul Consulea ca scriu asta. Mancarea de la „vechiul Zexe”, cel din Icoanei, mi se pare si mai buna si mai frumos prezentata. Si atmosfera de acolo, de la Zexe din Icoanei, e mai speciala, mai autentica, si asta te face sa crezi ca mancarea e mai buna, fara indoiala, insa ma incapatanez sa cred ca o diferenta vizibila exista.
Zahanaua Zexe din Icoanei e intr-o casa veche, asa cum sunt mai toate acolo, in Bucurestiul vechi si pestrit din zona Gemeni, cu puradei care bat mingea in mijlocul strazii, printre masini, cu generatii amestecate care stau pe scaune in fata portii sa vada cine mai trece pe strada. Cel mai cautat si apreciat spatiu de la Zexe din Icoanei e terasa cu acoperis retractabil, frumos amenajata, cu o atmosfera adevarata de loc din alte timpuri. Au si la etaj cateva saloane, nu prea mari, amenajate la fel, cu aceeasi atmosfera.
Zexe de la Statuia Aviatorilor e complet diferit. O foarte mare casa boiereasca, in cea mai scumpa si mai curata zona a Bucurestiului, unde stau multi dintre bogatii Romaniei. Atmosfera aristocratica, tavane inalte, usi cu geamuri de cristal si ferestre mai mari decat un cat intreg al casei din Icoanei. La etaj au cateva sali ceva mai intime, potrivite pentru cine si reuniuni mai discrete. Si terasa e frumoasa, are si un copac mare si batran, dar nu e prea deosebita, nu au gasit inca formula castigatoare cu ea, probabil din pricina insuficientei verdetii.
Ca sa revin la mancare, meniul de la Zahanalele Zexe e destul de bogat, mancaruri multe si grele, cum sunt cele mai multe din bucataria romaneasca, fie ea taraneasca, boiereasca sau mai noua, de oras. Cele mai multe sunt cu carne si in jurul carnurilor, ciorbe, dar au si mancaruri gatite si sosuri facute acolo. Deserturile sunt frantuzesti, aproape toate, si au si cateva retete speciale, numite „cofeturi istorice”. Surpriza este ca nu gasesti la Zexe deserturile traditionale romanesti, cu papanasi si placinte. Sau poate ca nu am gasit eu pagina in meniu.
Preturile de la Zexe-uri nu sunt atat de mici pe cat par la prima vedere (citire), in primul rand pentru ca intr-un astfel de restaurant, care te imbie la „degustare”, rareori iei un singur antreu, sau chiar un singur fel principal. Ti se face pofta, apoi ceri si aia, si aia, si aia, si uite-asa se aduna si scoti sutele din portofel, si te intrebi de ce…
Daca in privinta mancarii bune, si a celei romanesti, in special, sunt cu totul de acord cu domnul Consulea, in toate privintele, despre ce ineamna servicii intr-un restaurant, zahana, bistrou, cherhana sau orice altceva ar fi acel local, credem lucruri foarte diferite. Pentru domnul Consulea, serviciu bun pare sa insemne sa stii cu precizie milimetrica unde sa pui cutitul si unde paharul, ce distanta sa fie intre ele si tot felul de alte detalii din manualele de la Viilor si THR, sau cum s-or mai numi scolile de ospatari. Nu pare sa dea doi bani pe natura si calitatea contactului social al chelnerilor cu clientul, pe empatie si pe adevaratele reflexe de client service. Nu, pentru el lucrurile par sa fie clare: ai fost zece ani chelner pana acum, inseamna ca esti bun. Daca nu, nu! Oricum, norocul lui e ca aproape toti ceilalti patroni de restaurante spun la fel, asa ca tot pe mancare ajunge sa se faca diferenta, pana la urma, si iese mereu cu Zexe-urile lui pe primele locuri.
Da, cred ca Zahanalele Zexe ale domnului Consulea sunt cele mai bune restaurante cu bucatarie romaneasca boiereasca din Bucuresti, si au fost asa in ultimii ani buni. Si mai cred ca e o diferenta intre cele doua, ca la Zexe din Icoanei se mananca mai bine decat la Zahanaua Zexe de la Aviatorilor, si ca te simti chiar si mai in largul tau acolo. Mai ales ca, intamplare sau doar parere, mereu vad mai multi clienti la masa la Zexele din Icoanei decat la cel din Aviatorilor, desi e mai greu de ajuns acolo pentru oamenii pe care ii recunosc. (GB – februarie 2017)
