Daca tai sparanghelul de-a lungul, nu cred ca are gust mai bun

Micul bistrou de langa casa de bilete a Atheneului Roman pare sa fie un teren de experimente pentru Cristi Preotu. Cred ca primul concept a fost cel de champagne & caviar bar, sau champagne & foie gras. A mai fost inchis o perioada, apoi a revenit ca bistrou cu mancare romaneasca traditionala, pentru ca, de curand, de cateva luni, sa incerce si varianta cu nou-aparuta bucatarie romaneasca fina, creativa.

Noua bucatarie romaneasca fina a aparut pe lume in toamna lui 2017, cand cei doi chefs extrem de talentati de la MAIZE si Kane Seasonal Bistro au lansat-o pe piata aproape simultan, dupa ani si ani de pregatiri si incercari. Sigur, multi vor sesiza ironia situatiei cu noua bucatarie romaneasca nascuta in doua restaurante cu nume din alta lume, insa acestea sunt vremurile pe care le traim.

Costin-Daniel Palici, noul chef al bistroului La Vinuri, a intrat si el in joc, asadar, alaturandu-se nucleului de elita format din cei doi Alexandru: Alex Petricean si Alexandru Iacob. Si, fara indoiala, le vor calca pe urme din ce in ce mai multi, chiar din viitorul apropiat.

La Vinuri e foarte mic, dupa cum am spus, au cateva mese in interior si alte cateva, minuscule, afara, pe trotuar. E frumos amenajat, stilul aristocratic, cum ii place lui Cristi Preotu. Cam la fel ca la Le Bistrot Francais: mobilier greu, masiv, lucruri si decoruri scumpe.

La Vinuri au acum un meniu sublimat: trei antreuri si doua feluri principale. Pe site apar mai multe, insa nu e actualizat. Si mi-au spus ca urmeaza sa il schimbe in continuare, ca domnul Costin-Daniel Palici nu se poate opri din experimente si ca, atunci cand va fi multumit de rezultate, ni le va pune in farfurie.

Eu am luat doua antreuri. Nu mi-am notat numele exacte si toate ingredientele, gandindu-ma ca le iau de pe site. Insa nu era noul meniu acolo, dupa cum am spus. Asa ca, din memorie, descriu un ou posat cu o lingurita de crema de carne de vitel, arpagic si carpaccio de sparanghel, adica o tulpina de sparanghel taiata de-a lungul, dupa cum se vede in poza, si o salata de sfecla cu niste bilute de branza.

Ca amuse bouche am avut unt cu o paine dulce, facuta de ei, presupun, foarte buna. Cele doua antreuri au fost bune, insa nu atat de bune pe cat te-ai astepta citind ce scrie pe site si pe unde mai scriu ei, vazand micimea portiilor si, pe de alta parte, preturile lor, prin contrast. La oul posat au fost foarte bune arpagicul si picatura de sos. Cremei de carne nu i-am simtit deloc gustul, iar salatei de sfecla nu alt gust in afara de cel obisnuit al sfeclei aproape crude.

Serviciul a fost foarte bun, cu un chelner cu care mi-a facut placere sa stau de vorba. Alti clienti nu erau, dar mi-au spus ca de obicei vin dupa ora 19.

La Vinuri e un restaurant cu meniu gastronomic, un bistrou gastronomic, daca e sa folosim terminologia frantuzeasca de la care se revendica toate businessurile lui Cristi Preotu, unde „gastronomique” e treapta cea mai inalta a artei culinare din restaurante. Ca cheful Costin-Daniel Palici a intrat cu curaj pe terenul noilor bucatarii creative si, in special, pe cel al noii bucatarii romanesti fine, e de felicitat si de urmat.

Chef Costin-Daniel Palici e foarte talentat, fara indoiala, si sunt sigur ca va ajunge departe, sper ca acesta e doar inceputul drumului. Eu ii recomand sa fie mai atent la gusturi si mai putin la spectacol, exact la fel cum i-am recomandat si lui Paul Oppenkamp de la The Artist. Si sa nu se lase prea atras de legumele si produsele crude, pentru ca acestea cu greu isi gasesc locul intr-o Haute Cuisine. In noile bucatarii urbane, creative, da, insa nu in marile bucatarii fine. Sa tai un sparanghel de-a lungul in fasiute aproape invizibile si perfect uniforme e spectaculos, fara indoiala, insa nu cred ca asta il face mai bun decat poate el sa fie. La fel am spus si despre pruna cruda ingenios sculptata a lui Paul Oppenkamp, asezata pe nu stiu ce alta leguma cruda.

O sa urmaresc cu atentie ce face cheful Costin-Daniel Palici La Vinuri, mai ales din toamna, cand reincepe stagiunea la Atheneu si o sa-i trec mereu prin fata. Si ii mai sugerez sa micsoreze atat de mult portiile doar atunci cand e absolut sigur ca gustul pe care l-a inventat e perfect… (GB – iulie 2018)