Recenziile, articolele si notele anterioare despre localuri

Ord. dupa

Clopotul de sticla si vulcanasii cam pe dinafara, in context... 18 ...

315 vizite

O cina greceasca pe cinste acasa la doamna Zisi Amvrosia e un restaur...

49 vizite

Daca mi-ar cere cineva sa-i recomand un singur restaurant din Parcul H...

88 vizite

Bistro Ateneu: cred ca e prea devreme pentru portii minuscule si legum...

345 vizite

A doua oara: serviciul mai bun, mancarea mai putin buna Am reveni...

503 vizite

Restaurantul in care chelnerilor le este interzis sa zambeasca. Cas...

733 vizite

Uimirea unui chelner dintr-un winebar: am crezut ca beti doar apa... ...

194 vizite

Un mare restaurant cu un mic ventilator Chefs Experience e un resta...

297 vizite

Schimbarea la fata a Complexului Herastrau. Si la inima... Complexu...

177 vizite

Cred ca vor fi din nou ceea ce au fost... Am revenit la Cucina de l...

294 vizite

O frumoasa gradina ascunsa a centrului Bucurestiului Eu ma duse...

145 vizite

Ghicitoare de nerezolvat pentru un om inteligent Cat sunt eu de int...

276 vizite

Nu e fine dining, dar bucatarie italiana mai fina decat atat nu gasest...

262 vizite

Stilul auster scandinav care prinde bine la generatia tanara intelectu...

280 vizite

Doar nu o sa stau sa va povestesc un meniu intreg, de 70 de feluri... ...

1305 vizite 1 comentarii

26 de lei o sticla de apa de 0.75... La ultima vizita la Gargantua,...

60 vizite

Partea stanga si partea dreapta a chelnerului... Sunt sigur ca mult...

233 vizite

Cam ca si celelalte doua restaurante Gargantua Gargantua KSLF e un ...

299 vizite

Mergeti doua luni la rand la Gargantua KSLF, in fiecare zi E clar, ...

203 vizite

Direct pe primul loc in Lista Restocracy, inca de la deschidere Toa...

18 vizite

Nume mare, casa mare, imaginatie mica Golden Blitz a ramas in folcl...

23 vizite

Sa stiti ca se poate face bucatarie fina si cu aceleasi costuri ca in ...

209 vizite

Cel mai vechi mare bucatar de bucatarie fina din Bucuresti? Pe ...

14 vizite

Marea bucatarie frantuzeasca fina traditionala adaugita cu rosii crude...

367 vizite

Ei poftim! Unul dintre cele mai bune restaurante din Bucuresti e in Mi...

462 vizite
Afiseaza
vizualizari
comentarii

Ghicitoare de nerezolvat pentru un om inteligent

Cat sunt eu de inteligent, dar nu m-as fi prins niciodata ca micul restaurant de pe Calea Floreasca se cheama EMTE, si nu MT, sau MT Nr. 262 Lunch & Dinner, in cel mai bun caz. Dar se cheama EMTE, deci, si am uitat sa-i intreb de la ce vine numele acesta incuietor. Pe Facebook scrie EMTE Street Food, si iarasi nu m-am prins repede, de vreme ce unele care sunt chiar street food, cum ar fi cele din Piata Dorobantilor, nu isi spun astfel.

EMTE e un restaurant (sa-i zicem asa) nou, deschis in martie 2017 la parterul unei cladiri de pe Calea Floreasca. E un spatiu de dimensiuni medii, au o singura sala, foarte inalta, cu partea din spate inaltata pe un podium la semiinaltime, la care ajungi pe o scara. Acolo, sus, au bucataria si barul si o masa mare, comuna, sociala, cum sunt la moda acum.

EMTE e frumos amenajat, modern, stilul industrial, minimalist, dar un concept unitar, bine facut de un arhitect cu pricepere. Peretele dinspre starada e de sticla, pe toata inaltimea, e de efect. Au si un videoproiector permanent, se pot face filme pe un ecran deja pe pozitie.

Intr-un asemenea decor modern, luminos, tineresc, optimist, te-ai astepta sa gasesti un meniu din acelasi film, mai lejer, modern, creativ, mai sanatos, adica dupa tendintele zilei, bio, mai spre vegetal, fructe, chestii sanatoase, lucruri din astea. Dar nu a fost sa fie, la EMTE au mancaruri grele, cu multa carne: coaste de porc, miel cu nu stiu ce mirodenii, supa de cartofi cu praz, dar de fapt o supa de smantana, cu un pic de cartofi si alt pic de praz. Un meniu foarte scurt, cateva feluri, dintre care multi burgers. Nu au fost rele, dar nici ceva special, pentru care sa vrei sa revii neaparat la EMTE, si sa spui si altora. Cred ca se mandresc cu hamburgerii, din ce mi-a recomandat chelnerul, dar la 35C nu cred ca multi viseaza la asa ceva.

Ca tot am vorbit despre chelner, mi-a placut de el, arata a om civilizat, placut, atent, din alta clasa sociala decat cea foarte usor recognoscibila a chelnerimii de meserie. Preturile nu sunt mici la EMTE.

Cat sunt eu de inteligent, dupa cum spuneam, dar nici conceptul de la EMTE nu l-am inteles, si nici logica de business. Ei spun ceva despre street food. Nu vad unde si cum, si mai ales la preturile acestea. Pe cine vor ei sa atraga la EMTE si, mai ales, cu ce, iarasi e un mister. Dar poate ca au ei un as in maneca si inca nu l-au scos… (GB – iunie 2017)

Save

Data actualizarii: 31/08/2018

EMTE, iunie 2017