Restocracy

Dupa succesul nebun si indelungat pe care l-au avut cu Raionul de Peste din Piata Dorobantilor, si pe care il au inca, cei doi baieti firavi au mai deschis unul. I-au spus Raionul Floreasca. In mod natural, as spune. Acesta, insa, de vreo zece ori mai mare.

E al cincilea restaurant care se deschide in Agora Floreasca, si cel mai mare de pana acum, de vreo 300 mp. A doua saptamana din mai, 2019. Acelasi concept, pescarie cu toate galantarele la vedere, cu peste proaspat, tinut pe gheata, bucatariile la fel, tot deschise. I-au zis Raionul Floreasca, sau Raionul de Peste Floreasca, asa cum am mai vazut scris. Oricum, trage la maximum folosul din brandul deja consacrat al primului Raion de Peste.

Amenajarea o fi ea considerata foarte originala si spectaculoasa, dupa modele zilei, insa mie nu mi-a placut defel. Arata ca o mare cantina de spital, totul in nichel si otel, design industrial, desigur. Dar le-am dat nota mare si acolo, fiindca stiu ca pe multi ii va impresiona profund socantul minimalism spitalicesc. Bine, macar, ca au mai lasat putin lemn pe mese, insa si aceluia i-au pus un presulet de tabla.

Bucataria foarte mare, ocupa aproape jumatate din spatiu.

Meniul e foarte bine facut la Raionul Floreasca,

se vede ca au sarit deja cateva niveluri in sus fata de ce era cand au deschis Raionul de Peste de dincolo. Exact atat cat trebuie, original, bine descris, combinatii de produse si ingrediente pe care nu le mai vezi des in alta parte. Nu sunt mancaruri sofisticate, nu e fine dining, insa vezi o mana sigura si un cap destept acolo. Toata mancarea buna si foarte buna. Somonul si tonul cu gust clar, pregnant, crevetii buni si ei, cu un sos de unt excelent. Si tocanita cu fructe de mare a fost buna, insa nu atat cat crevetii. Painea si cafeaua bune si ele, de asemenea.

Daca mancarea de la Raionul Floreasca a fost cea asteptata, serviciul merita o descriere distinctiva, pentru ca ar folosi multora daca l-ar lua ca exemplu atat de necesar. Cred ca baietii acestia de la Raionul de Peste au invatat pe parcurs ce inseamna serviciu intr-un restaurant, si in unul de acest fel, in mod special. Imi aduc aminte de primele zile si luni de la street-foodul lor din piata Dorobantilor. Trec des pe acolo, fiindca sunt chiar langa mine. Erau diferente mari intre chelneri, presupun ca i-au luat la intamplare la inceput. Insa acum profilurile celor din Floreasca sunt mult mai unitare, se vede ca i-au ales intr-un fel anume. Ceea ce arata din nou ca baietii aceia sunt mult mai destepti decat alti patroni de restaurante, cam pe toate planurile.

Preturile sunt destul de mari la Raionul Floreasca. La fel ca si dincolo, nicio surpriza, deci. Insa raportat la calitatea mancarii si comparat cu ce mai platesti si prin alte parti ale Bucurestiului instarit, te resemnezi cu gandul ca asta e normalitatea.

Clienti multi, chiar din prima zi de la deschidere, si cred ca asa va fi mereu. Marketingul subtil isi face efectele din plin. Oricum, Raionul de Peste si Raionul Floreasca sunt un model din multe puncte de vedere, si multi din lumea restaurantelor ar avea de castigat bani daca ar invata ceva de acolo. Daca ar intelege, inainte de toate, ceea ce e mult mai greu decat isi inchipuie ei… (GB – mai 2019)