Restocracy

ROST e un nou restaurant aspirant mare al Bucurestiului, deschis de cateva saptamani in Bulevardul Primaverii. O impozanta si luxoasa casa boiereasca, o gradina imensa pentru cea mai invidiata si mai scumpa zona a orasului.

Au fost mai multe restaurante acolo in ultimii ani, insa niciunul nu a avut viata lunga. La Estancia a fost deschis cu mare fast, un restaurant cu specific uruguayan, preponderent vita. Aveau mancare buna, si buna a fost si la urmatorul, La Rambla, spaniol. Bocca, insa, nu a fost bun. Facut la repezeala, neamenajat, nu e de mirare ca a sucombat repede.

Acum e al celor de la Max Grup, care au multe restaurante in Bucuresti, cateva zeci. Chelnerii mi-au spus ca si precedentul tot al lor era. Dar conteaza mai putin ce au facut inainte, sa vedem ce fac acum, fiindca se pare ca au luat lucrurile mult mai in serios.

ROST e un restaurant cu Noua Bucatarie Romaneasca a valului de tineri chefs indrazneti si creativi, dornici de afirmare. Desi abia aparuta, de fix doi ani, sunt deja mai multe ramuri ale Noii Bucatarii Romanesti, dar pe care unii le vad deja ca bucatarii distincte, numindu-le colectiv Noile Bucatarii Romanesti. Chef Alexandru Nita e talentat, fara indoiala. O sa-l urmarim, sper sa stie ca acum marea bucatarie nu se mai invata doar prin ucenicie, cum era inainte.

Noua ne-a dat o ciorba cu trei feluri de burta, foarte buna, niste jumari de somn cam fara gust. Cu un sos alaturi, in care eu nu am gasit nici macar miros de usturoi, ca sa nu mai spun de vreun gust cat de cat. Era o pasta de iaurt, nimic altceva. Berbecutul parea de calitate, insa a fost de-a dreptul crud, a ramas in farfurie. Bulgurul de alaturi a fost bun, legumele asa si asa. Desertul cu cocos de la sfarsit a mai detensionat putin atmosfera. Nota pe care le-am dat-o la mancare e mai mare decat ar fi cazul, le recomand sa o ia ca pe o incurajare.

ROST e bine amenajat acum, fata de ce gasisem la Bocca, restaurantul de dinainte, care era vai de capul lui. Nu a trebuit sa faca multe, doar ordine si cateva retusuri, pentru ca cea mai mare parte a mobilierului a ramas chiar de la primul restaurant, si nu e nevoie sa fie schimbat ceva, arata foarte bine. Si terasa e spectaculoasa, dupa cum am spus. Muzica nepotrivita si agresiva, insa vor fi destui care sa o aprecieze, se stie.

Serviciul a fost bun, cu un chelner atent, plin de bunavointa. S-a straduit sa ne dea tot ce ne trebuie, chiar daca nu intotdeauna stia ce inainte ca sa-i spunem noi. Amuzant a fost ca nu tinea minte si nu se gandea ca a doua oara, intr-un context identic, ar fi fost cazul sa faca ce abia invatase. Preturile rezonabile, clienti putini.

ROST poate sa devina un mare restaurant, daca vor intelege bine in ce directie merg acum lucrurile in lume. Au deja o mare casa si o mare gradina, ceea ce putini altii au. Cat priveste mancarea, sunt la inceputul inceputului drumului catre o mare bucatarie. Sper sa stie ce sa faca mai departe… (GB – octombrie 2019)