Cele mai frumoase si mai originale restaurante, cafenele si alte localuri din oras…

Ord. dupa

Angelo Grasso, restaurantul de la Teatrul National, e lucrul cel mai b...

Catalin Petrescu e un mare Chef! Am revenit la Argentine la invitat...

Jumatate de fine dining, insa nici nu e nevoie de mai mult A treia ...

Caru' cu Bere, o minune logistica Nu merg des la Caru' cu Bere, desi ...

Casa di David, la fel ca intotdeauna. Adica OK Am revenit la Casa d...

Restaurantul pescaresc cu cele mai multe feluri de peste din Bucuresti...

Unul dintre cele mai bune restaurante de peste si fructe de mare din B...

Dragomir Niculescu si delicatesele lui comestibile... Dragomir Nicu...

Daca nu cresti intr-un an... Un an de zile nu e o perioada lunga in...

Domnii Xenopol si Cristofor Columb, mari contribuabili la Il Villagio ...

Ei bine, nu stiu sa raspund la intrebarea asta... E greu de crezut ...

Cel mai vechi mare bucatar de bucatarie fina din Bucuresti? Pe ...

Cap, talent, munca, antropologie... A auzit multa lume despre KAIAM...

KANE, restaurantul cu cele mai mici portii de mancare din Bucuresti ...

La Brasserie, un restaurant conservator La Brasserie e neschimbat, ...

La Cantine de Nicolai, una dintre referintele centrale ale fine dining...

Sa multumeasca de o mie de ori Marelui Lac! Cred ca sunt aceiasi ca...

La Taifas: un bistrou adevarat La Taifas e unul dintre cele mai...

Unul dintre localurile emblematice ale Centrului Vechi al Bucurestiulu...

Noul restaurant vedeta al Bucurestiului, o constructie geniala de mark...

E inca cel mai bun restaurant de peste si fructe de mare Am revenit...

NOUA Bucatarie Romaneasca Fina, restaurantul patriotic al lui Alex Pet...

Ce iese cand iti permiti sa cumperi totul la cea mai buna calitate ...

Quattro Stagioni, o trattoria de ambianta Am revenit la restaur...

Nu de la Stejarii Pool Club vin banii lui Tiriac... Dar nici nu va ...

Afiseaza

Jumatate de fine dining, insa nici nu e nevoie de mai mult

A treia oara la Caju, dupa un an de la ultima vizita. Restaurantul arata la fel de bine, am tot scris despre asta in articolele trecute, nu mai revin.

Mancarea mi s-a parut ceva mai buna decat data trecuta, i-am repus in Lista restaurantelor cu bucatarii fine, de unde ii scosesem dupa ce am mancat ceva despre care sper ca Joseph Hadad nu stia ca a ajuns in farfuria unui client.

Hadad face exces de frunze de salata si de frunze si rosii crude, in general, pentru decor, nu au amuse bouche, desi timpul de asteptare e destul de lung. Nu e adevarata bucatarie fina la Caju, dar e aproape si, oricum, am avut aceleasi dubii si la alte restaurante care au ajuns totusi in aceasta lista.

Acum am luat Calamari a la plancha, nu cine stie ce, cu biscuit de parmezan si mozzarella tempura (asta a fost buna), o caracatita la gratar cu sos, buna aceasta, si un kafta de vita, tahini si rosii coapte cu ierburi, kafta excelenta, restul mai putin. Painea foarte buna, intr-adevar, la fel si cafeaua.

Serviciul a fost inca si mai bun decat la ultima vizita la Caju, desi ma asteptam la mai rau, vazand multiplele comentarii negative de pe Internet. Insa am dat la intrare de o fata foarte sigura pe ea si cu replicae, apoi un chelner foarte amabil si placut, rabdator si atent in ciuda eforturilor mele asidue de a-l enerva.

Terasa plina, ca de obicei. Preturile normale, poti manca bine cu 300 de lei in doi, daca nu esti prea mofturos, si cu cate un pahar de vin.

Caju e un restaurant de referinta al centrului orasului, in primul rand, dar si al Bucurestiului, desigur. Si jumatatea aceea de fine dining, cu salata si cu rosii crude in farfurie nu deranjeaza decat pe extrem de putini dintre cei care fac coada ca sa prinda un loc la Caju. (GB – mai 2018)

A doua oara: serviciul mai bun, mancarea mai putin buna

Am revenit la Caju by Joseph Hadad la scurt timp de la prima evaluare, mai ales ca mai multi m-au indemnat sa fac asta. Lungul comentariu de mai jos al duduii care considera ca mancarea de la Caju by Joseph Hadad e exceptionala si care e convinsa ca de fiecare data a avut un fine dining acolo e reprezentativ. Am fost cu altcineva de data aceasta, am zis ca daca schimb evaluatorul si ca daca iau pareri din mai multe parti voi fi mai credibil. (…) Dar nota de la mancare a ramas cam aceeasi… Am luat o burrata, supa de cartofi si praz, biban de mare si paste cu somon. Burrata a fost, de departe, cel mai bun lucru de pe masa noastra, dar asta pentru ca i-a pus trufe. Or, Joseph, sa stii ca burrata buna gasesti in multe restaurante din Bucuresti, si sa pui niste trufe pe ea nu e atat de complicat pe cat pare. Supa nu a fost buna. Dar deloc, in asa fel incat a… (GB – aprilie 2017) (citeste tot)

Si Joseph, si investitorii si restaurantul merita mai mult pentru toate eforturile facute!

Joseph Hadad mai are mult de lucru cu bucatarii lui de la Caju pana sa-i invete sa fie disciplinati si sa respecte cu strictete retetele si procedurile stabilite de el, asa cum se face in toate marile restaurante. Noua ne-au dat o mancare atat de sarata, incat a ramas in farfurie. Si nu doar la mine  (eu sunt sub medie in privinta cantitatii de sare apreciata in mancare, intr-adevar!), ci si la invitata mea, o foarte buna cunoscatoare in ale gastronomiei si „normala” din punctul de vedere al folosirii sarii. Mai multe feluri erau sarate mai mult decat trebuie, insa, in special, spanacul si sosul de la peste, care sos era si inecat in ulei, pe deasupra. Din intamplare, era si Joseph Hadad acolo, i-am dat sa guste. Mi-a dat dreptate, s-a enervat si el pe bucatarii lui, s-a dus in bucatarie si a preparat el… (GB – martie 2017) (citeste tot)

Salonul si terasa Caju by Joseph Hadad

 

Data actualizarii: 08/07/2019

Caju by Joseph Hadad  - Str. Nicolae Golescu, nr. 16 (Atheneul Roman)

  • Cristian Gheorghe :

    O sa incercam din nou, daca spui ca e mai bine.

  • Leonor :

    Din păcate, am fost foarte dezamăgită de risotto-ul cu șofran. Îl alesesem cu gândul la Asilah, acolo unde cunoscusem pentru prima oară șofranul. Nici o asemănare: risotto-ul părea mai curând, orez cu lapte cât despre șofran nimic din amintirile de pe meleagurile natale ale Dlui. Joseph Hadad.

    În plus, m-am ales și cu un guturai prilejuit de veșnicul jet de aer rece de la du-te-vino-ul ușii cu deschidere direct în stradă – un detaliu ce a scăpat, desigur, arhitectului. La fel și mesele – cam lungi, care atentează la intimitatea conversației.

    Altfel, lumina e plăcută și da, aduce cumva cu apusurile magrebiene.

  • Cristian Gheorghe :

    Am fost de doua ori acolo, serviciul este foarte arogant. Chiar in seara asta, intre doua concerte la Enescu, am incercat sa mancam ceva – domnisoara de la usa ne-a avertizat abrupt ca nu ne poate lasa decat pana la 8 (era 6.30, iar noi aveam timp oricum pana la 7.15, i-am fi spus, daca ne intreba). Am intrat, am stat 10 minute sa vina cineva sa ia comanda (terasa era plina, iar inauntru eram doar noi si inca o masa) – a venit un chelner si i-am explicat ca, asa cum am fost avertizati de colega lui agresiva, ne grabim. In loc sa ia comanda, s-a apucat sa ne spuna, condescendent, ca au mai fost clienti care au trecut limita de timp si de aceea ei ne avertizeaza. Nu asculta deloc ce doream sa-i spunem noi si pana la urma am renuntat, explicandu-i ca ne-a taiat toata pofta si vrem sa il lasam sa astepte alti clienti. Ne-a raspuns, total nepoliticos, ca asa e, da, mai bine.

    Ma gandesc ca au clienti atat de incantati, incat accepta tratament mai dur. Sau, ca se vor satura cu totii de cliseele si infatuarea chelnerilor…

    • George Butunoiu :

      Da, asa este! Joseph Hadad e un excelent chef, dar despre ce inseamna un serviciu bun nu are habar. I-am spus-o si lui, dar nu cred ca a inteles despre ce vorbeam. Nu e acolo cel mai prost serviciu din Bucuresti, nici pe departe, dar nu e nimeni pe acolo care sa inteleaga micile detalii care fac diferenta. De aceea nici eu nu am niciun chef sa ma duc acolo, ocolesc locul. GB

  • Daniela Florea :

    Așa cum spuneam într-un comentariu pe Facebook, cu alte cuvinte au avut ghinion… Pentru că nu pot crede că asta este regula, să gătească sărat sau să nu respecte rețetele. În niciun caz. Sigur, eu am descoperit Caju și mi s-a lipit de suflet, deci nu par obiectivă. Însă fiți sigur că de fapt sunt. Când a fost ceva de criticat am făcut-o, iar ei s-au repliat rapid. Agilitatea aceasta și tot pachetul pe care îl reprezintă #CajubyJosephHadad, plus faptul ca în peste 98% (sic!) din situații mâncarea este excepțională, mă face să înțeleg că orice evaluare este contextuală și fix subiectivă. Pentru mine acest loc din Restocracy rămâne, până la proxima evaluare, un motiv de amuzament. Dar mă bucur pentru demersul #Restocracy, care nu-i așa, mai are ceva de crescut până va ajunge să nu servească mâncarea prea sărată…
    Și adaug:
    Da, Caju (cu c mare) este „fully booked” inclusiv în zilele de luni iar rezervările se fac cu două săptămâni înainte, nu pentru parchetul de pe jos sau pereții de cărămidă, ci pentru mâncarea atât de bună… Caju este o braserie (nu fiți indecis)! Dar este braseria lui Joseph Hadad și asta spune tot. Iar clienții, atât de subtil încadrați de Restocracy în categorii prestabilite, sinonime unor prejudecăți neasumate dar de rutină, vin aici numai pentru că vor să mănânce foarte bine, într-o atmosferă modernă și lejeră. Niște superficiali… Iubesc singura braserie fine dining din București! Cum ar veni, superlativul în materie. Fix cea mai bună.

    • George Butunoiu :

      Nici eu nu am spus ca aceasta este regula, eu am scris despre ce am vazut si ce am mancat. E mancare buna, dar nu exceptionala, si nici nu cred ca Joseph Hadad si-a propus sa faca mancare exceptionala acolo. Nici nu ar avea cum sa faca la preturile relativ joase care sunt la Caju. Se prea poate sa fie cea mai buna braserie din Bucuresti, nu am vreun motiv sa cred altceva, insa pana la fine dining mai e. Nu foarte mult, dar mai este. Si ar fi ilogic din partea lui Joseph sa faca acolo fine dining, cu toate eforturile si costurile pe care le implica asta, daca localul e plin si asa si oamenii cred ca sunt la fine dining… Il vad si eu plin, de fiecare data cand merg la Atheneu. GB

  • caju-by-joseph-hadad-langa-atheneul-roman-evaluare-restocracy