Restocracy

MA e unul dintre noile bistrouri ale Bucurestiului, din noul val al micilor restaurante si cafenele care nu par sa fie facute de catre meseriasii vechi ai lumii restaurantelor, ci de catre niste copii cu figuri de intelectuali, cu semnele apartenentei la neo-boema la vedere.

MA se scrie cu majuscule la ambele litere si cu un accent grav pe A. Daca am retinut eu bine, MA ar insemna „impreuna” in catalana si „mana” in persana”. Daca nu, atunci inseamna altceva…

MA locieste intr-o camera mica de la parterul unei case de pe Aricescu, la Piata Floreasca, alaturi (in aceeasi casa, mai precis spus) de o minuscula cafenea, Two Minutes. E bine amenajat, cu bucataria deschisa, pe jumatate din spatiu, si cateva mese aliniate de-a lungul peretelui. Au banchete pe o parte, par confortabile, insa scaunele sunt cam incomode. Muzica stridenta si data tare, deranjanta pentru noi, probabil ca nu si pentru altii.

Meniul, de inspiratie frantuzeasca, e atractiv si incitant, se vad mana si capul unor creativi pe acolo – nu stiu daca al celor trei bucatari cu figuri de personaje de revista, sau ale foarte tinerilor fondatori, o fata si un baiat cu figuri de biblioteca, si care, pusi pe un cantar impreuna, probabil ca nu ar aduna la un loc cate kilograme am ajuns sa am eu, de cand cu Restocracy-ul…

Eu nu mananc carne cu paine, niciodata sandviciuri, iar hamburgeri nici atat. Insa au fost atat de insistenti cu sandviciul lor cu rata confiata si dulceata de ceapa, incat am cedat. Era cu confit de rata gatit 16 ore, gorgonzola, dulceata de ceapa fiarta 12 ore, cheddar maturat, rucola, coriandru, morcovi murati, mustar Dijon Maille, focaccia prajita in grasime de rata. Am mai luat Somon Glazurat cu Miso, adica somon marinat 3 zile in miso, servit pe pat de quinoa bio, castravete, avocado, coriandru, ceapa verde, alge, si niste paste de post, cu legume, pe care nu cred ca le au in meniu, le-au facut asa, ad-hoc.

Cu multa jena trebuie sa recunosc ca mi-a placut foarte tare sandviciul, l-am mancat pe tot, si chiar cu pofta. Si somonul si pastele au fost bune, insa nu la fel ca sandviciul. Cafeaua au adus-o de alaturi, de la Two Minutes.

Serviciul a fost foarte bun la MA Bistro, cu niste oameni zambitori de la natura, deschisi si saritori. Preturile nu sunt mici, insa raman rezonabile. Sandviciul meu a fost 40 de lei, somonul aproape 50. Probabil, asadar, ca poti manca bine cu vreo 100 de lei, ceea ce e OK, mancarea fiind chiar buna.

MA Bistro e un reprezentant tipic al noului val de localuri boeme, cafenele, bistrouri sau berarii mai mici dar mai originale, cu meniuri creative, cu oameni care arata altfel in bucatarie si in sala. Cheful e talentat, poate chiar mai mult decat cred eu acum, si se poate la fel de bine ca toata echipa lor fotogenica din bucatarie sa fie talentata. Cu siguranta, aceasta este noua generatie de bucatari de succes, diferita de cele de dinainte din multe puncte de vedere. Sper sa le mearga bine, pentru ca inca de cand am inceput sa scriu despre restaurante i-am indemnat pe cei care vor sa deschida localuri sa ia serios in calcul acest concept si acest fel de a face lucrurile. (GB – noiembrie 2017)